Curtea Europeana a Drepturilor Omului revine din nou in atentie, deoarece prim-ministrul Rishi Sunak isi propune sa continue planul sau de a-i deporta pe cei care sosesc ilegal in Regatul Unit in Rwanda. Domnul Sunak se confrunta cu presiuni din partea unora dintre propriii deputati pentru a-si mentine in viata politica de imigrare, dupa ce Curtea Suprema a Marii Britanii a decis ca schema este ilegala .
Planul initial al guvernului de a transporta imigranti ilegali in Rwanda a fost blocat de CEDO in iunie 2022, dupa ce a emis ordonante privind specificul cazurilor individuale.
CEDO a luat fiinta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial .
Chiar inainte de incheierea razboiului, in 1943, Winston Churchill propusese un Consiliu al Europei pentru a se asigura ca continentul nu va mai vedea niciodata genul de nedreptati care le-au permis nazistilor sa preia Germania si apoi sa impuna fascismul pe tot continentul.
Dupa victoria aliatilor, Marea Britanie si 10 natiuni care fusesera implicate in razboi, plus Irlanda, s-au reunit in 1949 pentru a forma Consiliul Europei, un grup insarcinat cu sustinerea drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept in Europa.
Una dintre primele sale sarcini a fost crearea unui document care sa stabileasca drepturile de care ar trebui sa se bucure oamenii in aceasta noua Europa – Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Dar trebuia sa fie sustinut, asa ca din asta a aparut Curtea Europeana a Drepturilor Omului, un organism judiciar care ar impune hotarari cu privire la incalcarea drepturilor unei persoane de catre tari.
A fost si este esential pentru modul in care a fost infiintat Consiliul Europei faptul ca tarile membre trebuie sa respecte conventia si, prin urmare, hotararile curtii.
Consiliul Europei a crescut de atunci si acum contine 46 de state, inclusiv multe care nu fac parte din Uniunea Europeana.
Singurele tari europene care nu fac parte din consiliu – si, prin urmare, nu fac obiectul hotararilor CEDO – sunt Rusia, Belarus si Orasul Vatican , desi Sfantul Scaun, asa cum este cunoscut si Vaticanul, este un „stat observator”, ceea ce inseamna ca poate fi invitat sa ia parte la discutii.
Rusia a fost membra timp de 26 de ani, dar a fost expulzata in martie dupa invazia Ucrainei .
Suella Braverman – care a fost demisa luni din functia de ministru de interne – a facut ecou apelurilor altor deputati conservatori, spunand ca Regatul Unit trebuie sa paraseasca ordinul CEDO pentru a reactiva schema din Rwanda.
Pana acum, de la infiintare, o singura tara, in afara de Rusia, a parasit Consiliul Europei – si, prin urmare, nu a mai devenit supusa CEDO – si aceasta a fost Grecia in 1969.
La acea vreme, Grecia a suferit o lovitura de stat militara si a abolit democratia. Acest lucru a adus-o in conflict cu principiile Consiliului. Grecia risca sa fie dat afara daca nu s-ar fi retras.
Regatul Unit are, teoretic, dreptul de a se retrage si, pentru a face acest lucru, tot ce ar trebui sa faca este sa-l informeze pe secretarul general. Apoi ar trebui sa astepte pana in urmatorul exercitiu financiar pentru a pleca.
Dar Marea Britanie este semnatara la Acordul de Vinerea Mare, care ii impune, conform dreptului international, sa puna in aplicare Conventia europeana a drepturilor omului in Irlanda de Nord.
Ar fi, de asemenea, un eveniment seismic – ca o tara care a fondat un organism pentru drepturile omului precum Consiliul sa-l paraseasca doar din cauza unei hotarari judecatoresti impotriva sa.
Ce este in conventie?
Odata cu incalcarile drepturilor omului care au avut loc in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, brutalitatea manifestata in estul comunist a jucat, de asemenea, un rol in formarea conventiei, mai ales ca mai multi membri s-au alaturat Consiliului Europei.
Conventia s-a bazat pe Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care a fost adoptata de Natiunile Unite in curs de dezvoltare in 1948.
In centrul sau a fost asigurarea principiului democratiei, cu toate drepturile pe care le consacra – multe din traditiile britanice si franceze – menite sa asigure un stat democratic sa functioneze eficient.
Este alcatuit din 18 articole si 15 protocoale care ofera protectie oamenilor impotriva actiunilor neloiale si injuste ale statului, sau potential altor persoane prin intermediul statului.
Articolele sunt drepturile fundamentale pe care statele membre trebuie sa le asigure. Protocoalele au fost adaugate ulterior, dintre care unele au devenit obligatorii, iar altele incurajate.
Articolele includ dreptul la: viata, libertate, securitate, proces echitabil, intimitate, libera exprimare, intrunire si protectie impotriva torturii si servitutei.
Printre protocoale se numara: protectia proprietatii; dreptul la educatie; dreptul de a participa la alegeri libere, secrete; dreptul de a circula liber; dreptul de a nu fi discriminat; si restrangerea si abolirea pedepsei cu moartea.
Regatul Unit nu a ratificat protocolul 4, care prevede dreptul de a circula liber si de a parasi o tara, interzice expulzarea cetatenilor, prevede dreptul de a intra intr-o tara si interzice expulzarea colectiva a strainilor. Acest lucru se datoreaza ingrijorarilor ca afecteaza legea nationalitatii britanice cu privire la drepturile cetatenilor britanici (de peste mari) de a locui in Regatul Unit.
Cum functioneaza instanta?
Situata la Strasbourg, instanta are 46 de judecatori – cate unul pentru fiecare natiune din Consiliul Europei – fiecare dintre acestia serveste pentru un mandat de noua ani.
Judecatorul britanic este Tim Eicke, un QC nascut in Germania si expert in dreptul international al drepturilor omului.
Cauzele inregistrate sunt atribuite unei persoane numite judecator raportor, care decide daca cauzele sunt admisibile, in functie de respectarea unei liste de criterii.
In general, majoritatea cauzelor vor fi audiate de o camera formata din sapte judecatori, cu exceptia cazului in care cauza ridica probleme serioase de interpretare a CEDO, ceea ce inseamna ca va fi audiata de Marea Camera formata din 17 judecatori.
Odata pronuntata o hotarare, aceasta este transmisa unui grup numit Comitetul Ministrilor, format din ministrii de externe ai fiecarui stat membru, care sunt asteptati sa puna in aplicare decizia.
Instanta nu are puterea de a forta o modificare a legilor stabilite de parlamentul unei tari – Comitetul de Ministri supravegheaza procesul prin care statele membre isi schimba legile, dar acesta nu poate fi pus in aplicare.
In consecinta, au existat numeroase cazuri in care tarile nu au respectat deciziile sau implicatiile juridice ale deciziilor.
In 2015, desi era inca membru al Consiliului Europei, Rusia a adoptat o lege care ii permite sa anuleze hotararile CEDO.
Instantele din alte tari au pus la indoiala uneori aplicabilitatea deciziilor CEDO in context national.
Probleme cu tribunalul
De-a lungul anilor, guvernul Regatului Unit a avut multe confruntari cu instanta, deoarece oamenii au testat aplicarea legii britanice si modul in care aceasta interactioneaza cu conventia.
Aceasta a dus la remodelarea dreptului britanic, hotararile fiind integrate in jurisprudenta din partile respective ale Regatului Unit.
Politicienii britanici au criticat in mod regulat deciziile CEDO, dar Anglia si natiunile deconcentrate le respecta in general.
Totusi, unul pe care guvernul a refuzat sa il puna in aplicare a fost dreptul de vot al prizonierilor, despre care, in 2005, instanta a spus ca ar trebui sa se aplice Regatului Unit. La o forma de compromis s-a ajuns in 2017, cand celor aflati in licenta temporara li s-a oferit drept de vot.
O alta problema a fost ca, odata cu extinderea Consiliului Europei, numarul cauzelor inregistrate la instanta a crescut exponential.
La 31 decembrie 2021, erau 70.150 de aplicatii live care asteptau sa fie alocate, dar 24% dintre acestea erau din Rusia.
De cand s-a constituit instanta, a pronuntat hotarari in 24.511 cauze (pana la sfarsitul anului 2021), iar in 2021 a pronuntat 1.005 hotarari pe putin peste 3.000 de cereri. Pana in 1995, a emis doar 895 de hotarari de la infiintarea instantei.
Pe hotararile de anul trecut, aproape jumatate au vizat Rusia, Ucraina si Romania, cu un total de 84% dintre deciziile fiind impotriva statelor membre.
Numarul de cauze depuse a determinat Regatul Unit sa propuna un alt protocol (numarul 15) la conventie, menit sa reformeze capacitatea instantei de a gestiona numarul de cereri. A fost adoptat anul trecut.
CEDO si Curtea Europeana de Justitie
O mare parte din confuzia privind CEDO provine din existenta si hotararile Curtii Europene de Justitie (CEJ).
Diferenta este ca CEJ se aplica doar in Uniunea Europeana. Este efectiv instanta suprema a UE si este responsabila pentru a se pronunta in chestiuni de drept comunitar, care include Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CFREU).
Cele doua se suprapun foarte mult, dar CFREU are drepturi suplimentare care se aplica doar in tarile UE si unul dintre acestea este dreptul la azil.
Spre deosebire de CEDO, totusi, nu este posibil ca persoanele fizice sa faca recurs la CEJ cu privire la posibile incalcari ale CFREU ca parte a dreptului UE.
Dupa cum era de asteptat, intrucat fiecare stat UE este de asemenea semnat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, CEDO este considerata un standard minim prin care toate statele membre UE trebuie sa functioneze.
Nicio tara nu a devenit vreodata membra a UE fara sa fi fost prima membra a Consiliului Europei.