Constitutia de la 1866 este primul document de acest tip elaborat intr-o forma coerenta, unitara. Fauritorii si-au propus sa creeze un spatiu juridic contextului de modernizare. In primul articol se vorbea despre Romania care era la 1866 o realitate inexistenta.
Din punct de vedere al dreptului international, denumirea de Romania nu exista, statul se numea”Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti”, titlu stabilit in 1858 la Conventia de la Paris. Denumirea se va schimba atunci cand devine tara regat, in 1881. Mentionarea statului Romania facea referire la proiectul politic despre care nimeni nu putea sa estimeze cand se va realiza, sau daca se va concretiza.
La 1866 a fost definitiv abandonata calea insurectionala spre modernizarea statului si a fost aleasa calea evolutiva, modernizarea prin reforme. Generatia pasoptista, care voteaza in 1866 constitutia, isi da seama ca, dupa esecul de la 1848, o revolutie nu mai este posibila, de aceea ei aleg calea evolutiva. Modernizarea in spatiul romanesc s-a produs de sus in jos, fara consultarea masei, spre deosebire de occident, unde modernizarea s-a produs la presiunea maselor.
SUVERANITATEA NATIUNII
Suveranitatea natiuniiinseamna ca natiunea in intregul ei detine puterea totala si nu un om sau un grup social. Natiunea se defineste pe principii civice, iar o natiune este aceea care se angajeaza sa respecte aceste principii fara sa se tina cont de etnicitate. Cetatenia si nu etnicitatea defineste natiunea. Constitutia de la 1866 va pastra definitia etnica a natiunii romane. Acest principiu este insa abstract si asa s-a format principiul de GUVERNARE REPREZENTATIVA
Pe baza acestui principiu, natiunea delega puterea totala in conditii foarte clare reprezentantilor sai. Ministrii, pe baza acestui principiu, dau socoteala pentru deciziile lor in fata natiunii, prin interpelarile parlamentare. Parlamentarii sunt alesi in conditii bine stabilite de lege, pentru un interval limitat de timp si sunt de asemenea responsabili in fata natiunii. Chiar si regele se va supune acestui principiu, in ideea in care este imputernicit de constitutie, iar puterea lui vine de la natiune prin constitutie. Regele este unul de tip constitutional, iar puterea de a conduce vine de la natiune.
Dezbatere
Relatia dintre executive si legislativ se bazeaza pe dezbatere. Guvernul elaboreaza legi pe care Parlamentul le voteaza, nu insa fara a le discuta cu posibilitatea de a le modifica sau respinge. Parlamentul nu era o institutie care vota in mod automat tot ce venea de la Guvern, ci exista o dezbatere. Ministrii puteau sa fie anchetati de parlament.
Limitari ale puterii regelui:
Prerogativul regelui de a putea respinge o lege, chiar daca aceasta a trecut de Parlament reprezenta o accentuare a puterii Sale, de aceea, pentru a contra balansa acest exces, este obligat de lege sa retrimita proiectul pe care il respinge din nou la Parlament, nu il poate nega cu desavarsire. Daca regele refuza de trei ori proiectul de lege, are dreptul de a dizolva Parlamentul. Deoarece nu I se permite sa guverneze fara Parlament, regele este obligat sa organizeze alegeri in 30 de zile, in caz contrat actiunea regelui ar fi catalogata drept o lovitura de stat. O alta limitare a puterii regelui este in plan juridic. Cu toate ca acesta nu poate fi judecat nici macar pentru actele sale personale si justitia se pronunta in numele Sau, limitarea vine din faptul ca nu se poate amesteca in procesul justitiei si ca judecatorii nu pot fi inlaturati pe considerente politice.