Conducand peste varfurile vulcanice care strabat Bali, treci prin scene de frumusete naturala si de moda umana care au facut din aceasta „insula a zeilor” bijuteria coroanei turistice a Indoneziei.
Pe masura ce coborati spre coasta de nord, totusi, exista o vedere zguduitoare. Dintr-un complex de cladiri gri si albastre se ridica un horn inalt, rosu-alb, cu o banda transportoare lunga care iese spre mare.
Movile mari de carbuni sunt ingramadite pe platforme offshore si, pana de curand, o barja pe jumatate scufundata ameninta sa-si reverse continutul negru in mare.
Aceasta este centrala electrica Celukan Bawang, una dintre retelele in crestere de centrale electrice pe carbune din Indonezia, care fac acum obiectul unor negocieri complexe pentru reducerea emisiilor tarii. Dar calea catre energia curata este in sus pentru economiile emergente, mai ales ca acestea inca isi revin de la efectele devastatoare ale Covid-19 – si nu este diferit pentru aceasta natiune in crestere rapida de 275 de milioane de oameni.
Centrala electrica Celukan Bawang a fost deschisa in 2015, anul in care presedintele Joko Widodo si-a anuntat campania pentru „Iluminati Indonezia”.
Jokowi, asa cum ii place sa fie numit, castigase presedintia cu un an inainte, pe baza unui palmares ca primar a doua mari orase, care a facut lucrurile la bun sfarsit – si prin promisiunile de a repara infrastructura slabita a tarii sale.
El a anuntat un plan de extindere a productiei de energie electrica cu 35.000 de megawati in urmatorii patru ani, pentru a aborda penuria persistenta. Acest lucru s-ar realiza in principal prin construirea a zeci de centrale electrice alimentate cu carbune, pe care Indonezia le are din abundenta.
La momentul in care Celukan Bawang a fost planificat, Bali suferea de pe urma acestor lipsuri, care amenintau sa raneasca industriei turistice vitale, o aprovizionare mai fiabila cu energie electrica era o prioritate. Dar centrala a fost controversata inca de la inceput. Au existat dispute cu localnicii cu privire la achizitionarea de terenuri si plangeri cu privire la poluare.
„De cand au inceput sa functioneze, nu mai gasim anumite tipuri de pesti”, spune Supriyadi, un pescar care locuieste la cateva sute de metri pe plaja de fabrica. „Pestii s-au mutat mult mai departe in mare, iar oamenii nu vor sa cumpere ceea ce prindem”.
Grupurile de mediu au facut campanie impotriva lui Celukan Bawang, depunand un proces impotriva unui plan de crestere a capacitatii acestuia. Compania care o conduce, finantata de chinezi, a raspuns angajand barbati cu aspect dur care sa supravegheze in afara fabricii si sa impiedice oamenii chiar sa o fotografieze.
Seful politiei locale a declarat ca i s-a ordonat sa se asigure ca nimeni nu a filmat nimic in zona sa in timpul summitului G20, iar un grup de protestatari care planuia sa plece cu bicicleta din capitala Jakarta pentru a-si evidentia preocuparile a fost blocat sa treaca spre Bali. Asta, in ciuda faptului ca presedintele Jokowi si-a gasit brusc vocea verde.
„Pana in urma cu un an, existau anumite cuvinte care nu puteau fi rostite in cercurile guvernamentale. Clima fiind una si eliminarea treptata a carbunelui fiind alta”, spune Adhityani Putri, care conduce Cerah, o fundatie indoneziana care lucreaza pentru tranzitia catre energie sustenabila.
„Cu un an inainte, ne uitam acum la un guvern care ia in sfarsit in serios tranzitiile climatice si energetice, presedintele Jokowi spunand acest lucru pe scena internationala, iar tranzitia energetica devenind una dintre agendele prioritare ale G20”.
Schimbarea a venit la COP26 – summit-ul climatic de la Glasgow din 2021 – cand Indonezia a declarat ca va elimina treptat energia pe baza de carbune inainte de 2050. De atunci, a existat o serie de anunturi din partea guvernului, cel mai recent decret prezidential care blocheaza licentele pentru noi centrale pe carbune. Dar exista avertismente.
Proiectele care au fost deja aprobate pot continua. Facilitatile care vor alimenta industriile esentiale, cum ar fi minele gigantice din estul Indoneziei, care furnizeaza o mare parte din nichelul necesar pentru fabricarea bateriilor pentru masinile electrice, pot fi inca construite.
Si Indonezia va produce de fapt mai multa energie electrica pe baza de carbune timp de cativa ani, inainte de a incepe sa reduca productia la sfarsitul deceniului. Chiar si atunci, se vorbeste despre continuarea utilizarii carbunelui in alte moduri, cum ar fi gazeificarea – transformandu-l in dimetil eter (DME), un inlocuitor al gazului petrolier lichefiat (GPL).
Acesta nu este inca marele salt inainte catre tinta Indoneziei de zero emisii nete pana in 2060. Dar ei merg cat de repede pot, spune Luhut Binsar Panjaitan, ministrul coordonator pentru afaceri maritime si investitii si negociatorul principal al tarii pe tema tranzitia energetica.
„Nu vom face nicio politica care sa puna in pericol urmatoarea generatie”, adauga el. “Am oferit echipei mele de negocieri parametri foarte clari – orice facem, nu ne perturbam cresterea economica. Trebuie sa avem tehnologie curata la preturi accesibile. Si avem nevoie de calendarul potrivit pentru economia noastra”.
Domnul Luhut subliniaza ca emisiile de carbon pe cap de locuitor ale Indoneziei sunt mult sub cele ale Statelor Unite si inca sub media globala.
Guvernul sau pune incredere in tehnologii precum captarea carbonului si arderea eficienta „super-critica” a carbunelui pentru a face centralele electrice mai curate – masurile saluta ecologistii cu scepticism. De asemenea, ei spun ca in zonele cele mai populate, precum Java si Bali, exista acum surplus de energie electrica.
“De ce guvernul nostru inca mai vrea sa construiasca noi centrale electrice pe carbune? Nu are sens pentru mine”, spune Adlila Isfandiary, un activist pentru clima si energie la Greenpeace, care spune ca insula Java, cea mai populata insula a Indoneziei, isi depaseste deja necesarul de alimentare cu 46%.
„Numarul de centrale pe care intentioneaza sa le retraga este mai mic decat numarul pe care doresc sa le construiasca. De ce spun ei ca au nevoie de bani pentru a retrage vechile centrale, dar totusi cheltuiesc bani pe altele noi? Si daca construiesti noi centrale pe carbune, nu lasa spatiu pentru dezvoltarea energiei regenerabile”.
Ea spune ca Indonezia are surse abundente de energie regenerabila care abia au fost atinse inca.
Exista si alte probleme care tin Indonezia inapoi.
Este unul dintre cei mai mari producatori de carbune din lume, iar ecologistii se ingrijoreaza ca numeroasele interese comerciale investite limiteaza ambitiile guvernului pentru o tranzitie la energie curata.
Apoi exista rezistenta din partea monopolului de stat al energiei electrice PLN. Se afla in dificultati financiare, partial pentru ca genereaza mai multa energie electrica decat este necesar dupa ce cererea a scazut in timpul pandemiei si, partial, pentru ca trebuie sa vanda energie consumatorilor la preturi mici, chiar daca preturile combustibililor fosili cresc.
PLN are, de asemenea, contracte pe termen lung cu contractori privati pentru a construi noile centrale electrice. In mod graitor, interzice companiilor si persoanelor din Bali sa-si aprovizioneze mai mult de 15% din energie electrica din panouri solare, ceea ce face ca aceasta sursa regenerabila sa nu fie fezabila din punct de vedere economic.
Dar poate cea mai mare provocare este ca centralele electrice din Indonezia sunt atat de noi, spre deosebire de cele din Africa de Sud, prima tara care a inceput sa negocieze un acord de reducere a carbunelui in cadrul Parteneriatului pentru Tranzitie Energetica Justa (JETP). Ea reuneste tari mai bogate si agentii financiare internationale, astfel incat acestea sa poata plati pentru intarcarea natiunilor in curs de dezvoltare de la puterea alimentata cu carbune.
In Africa de Sud, majoritatea fabricilor listate pentru dezafectare erau aproape de sfarsitul duratei de viata. Dar aici, pentru ca centralele sunt noi si au fost construite cu bani imprumutati, dezafectarea lor va fi costisitoare.
„Aici intervine finantarea pentru Tranzitia Energetica Justa”, spune doamna Putri. „Ei mai trebuie sa ramburseze imprumuturile pe care dezvoltatorii le-au luat pentru a construi aceste centrale pe carbune.
„Aici este locul in care lumea internationala trebuie sa intervina si sa ofere finantare ieftina, imprumuturi concesionale si chiar granturi, o combinatie a acestora care va ajuta apoi Indonezia sa plateasca acele imprumuturi mai devreme, iar apoi sa poata fi pensionate cu 10 ani mai devreme”.
Cati bani primeste Indonezia pentru inchiderea centralelor sale electrice pe carbune este acum subiectul unor negocieri dure si spinoase, in cadrul JETP, cu fostul secretar de stat american John Kerry conducand grupul tarilor dezvoltate.
Dar cu siguranta se va ridica la multe zeci de miliarde de dolari, provenind din mai multe surse, atat guvernamentale, cat si private.
Premiul este ca, daca o astfel de intelegere poate avea succes cu o tara de dimensiunea Indoneziei, va fi un exemplu si poate oferi lectii pentru multe alte tari de urmat.