In ultimii 25 de ani, au existat multe cercetari si dezbateri despre concept, istoria si starea globalizarii, diferitele sale dimensiuni si beneficii.
Lumea a cunoscut patru valuri de globalizare, iar acestea sunt rezumate dupa cum urmeaza.
Primul val este vazut ca fiind perioada de la sfarsitul secolului al XIX-lea, impulsionata de revolutia industriala asociata cu imbunatatirea transporturilor si comunicatiilor si s-a incheiat in 1914.
Al doilea val a inceput dupa al doilea razboi mondial in 1945 si s-a incheiat in 1989.
Al treilea a inceput cu caderea Zidului Berlinului in 1989 si desfiintarea fostei Uniuni Sovietice in 1991 si s-a incheiat cu criza financiara globala din 2008.
Al patrulea val a inceput in 2010, odata cu recuperarea impactului crizelor financiare globale, ascensiunea economiei digitale, inteligenta artificiala si, printre altele, rolul din ce in ce mai mare al Chinei ca putere globala.
Dezbaterile mai recente pe aceasta tema se concentreaza asupra faptului daca lumea se confrunta acum cu o retragere de la al patrulea val si daca este pregatita pentru decolarea celui de-al cincilea val.
Asemanarile dintre perioada de retragere a primului val si dinamica globala actuala un secol mai tarziu sunt uluitoare. Dar aceste asemanari inseamna ca este evidenta o retragere de la globalizare? Exista suficiente dovezi ale deglobalizarii sau, mai degraba, de „slowbalizare”?
Paralele
Retragerea prelungita de la globalizare in perioada de 30 de ani – 1914 pana in 1945 – a fost caracterizata de impactul geopolitic si economic al Primului Razboi Mondial si al celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Alti factori au fost pandemia gripei spaniole din 1918-1920; Crahul Bursei din 1929 urmat de Marea Depresiune din anii 1930; si ascensiunea Blocului Comunist sub Stalin in anii 1940.
Aceasta perioada a fost in continuare caracterizata de sentimente protectioniste, cresteri ale tarifelor vamale si alte bariere comerciale si o retragere generala a comertului international.
Privind contextul global actual, paralelele sunt remarcabile. Lumea se lupta inca cu pandemia de COVID, care a avut efecte devastatoare asupra economiei mondiale, lanturilor globale de aprovizionare si vietii si bunastarea oamenilor.
La randul sau, razboiul Rusia-Ucraina a provocat incertitudini majore la nivel mondial si penurie de alimente. De asemenea, a dus la cresteri ale preturilor la gaze si carburanti, la alte perturbari ale lanturilor valorice globale si la polarizare politica.
Cresterea pretului diferitelor bunuri de consum si a energiei au pus presiune asupra nivelului general al preturilor. Inflatia mondiala este in crestere agresiva pentru prima data in ultimii 40 de ani. Autoritatile monetare din intreaga lume incearca sa lupte impotriva inflatiei.
Institutiile de guvernare globala precum Organizatia Mondiala a Comertului si ONU, care au functionat bine in perioada post-Al Doilea Razboi Mondial, au acum mai putina influenta, in timp ce razboiul ruso-ucrainean a impartit lumea politica in trei grupuri. Ei sunt sustinatorii invaziei rusesti, tarile neutre si cele care se opun, un grup dominat de SUA, UE si Marea Britanie. Aceasta divizare contribuie la provocari geopolitice complexe, care duc incet la schimbari ale parteneriatelor comerciale si ale regionalismului.
Europa cauta deja noi furnizori de petrol si gaze si sunt evidente indicii timpurii privind potentiala extindere a influentei chineze in Asia.
O lume mai putin conectata
De-globalizarea este vazuta ca o miscare catre o lume mai putin conectata, caracterizata prin state nationale puternice, solutii locale si controale la frontiera, mai degraba decat institutii globale, tratate si libera circulatie.
Acum se vorbeste de slowbalization. Termenul a fost folosit pentru prima data pentru a descrie fenomenul ca fiind integrarea continua a economiei globale prin fluxuri comerciale, financiare si de alta natura, desi intr-un ritm semnificativ mai lent.
Datele despre globalizarea economica prezinta o imagine interesanta. Ei arata ca, chiar inainte ca pandemia de COVID sa loveasca lumea in 2020, este evidenta o decelerare a intensitatii globalizarii. Datele care reprezinta masuri ample ale globalizarii includ:
-
Exporturile mondiale de bunuri si servicii. Ca procent din PIB-ul mondial, acestea au atins un maxim istoric de 31% in 2008, la sfarsitul celui de-al treilea val de globalizare. Exporturile au scazut ca procent din PIB-ul global si s-au redresat la acest nivel abia in primele etape ale celui de-al patrulea val in 2011. Exporturile au inceput apoi sa regreseze incet la 28% din PIB-ul global in 2019 si mai departe la un nivel scazut de 26% in timpul primului Anul Covid-19 in 2020.
-
Volumul intrarilor de investitii straine directe. Acestea au atins un varf de 2 trilioane USD in 2016 inainte de a scadea, ajungand la 1,48 trilioane USD in 2019. Desi intrarile de investitii straine directe in 2020 de 963 miliarde USD sunt cu 20% sub nivelul crizei financiare din 2009, acestea s-au redresat la 1,58 miliarde USD. in 2021.
-
Investitiile straine directe ca procent din PIB au inceput sa creasca de la doar 1% in 1989 la un varf de 5,3% in 2007. Dupa o retragere in urma crizei financiare globale, au atins din nou varful in 2015 si 2016 la aproximativ 3,5% . Apoi a scazut la 1,7% in 2019 si la 1,4% in 2020.
-
Intreprinderile multinationale au fost vehiculul major al globalizarii economice de-a lungul timpului. Numarul acestora indica dorinta companiilor de a investi in afara tarii lor de origine. In 2008, Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare a raportat aproximativ 82 000. Numarul a scazut la 60 000 in 2017.
-
Datele privind fluxurile mondiale de capital privat (inclusiv investitiile straine directe, fluxurile de capital de portofoliu, remitentele si imprumuturile din sectorul privat) nu sunt usor disponibile. Cu toate acestea, datele Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica arata ca fluxurile de capital privat pentru tarile raportoare au atins un maxim istoric de 414 miliarde USD in 2014, urmat de o tendinta de scadere la 229 de miliarde USD in 2019 si o iesire negativa de 8 USD. miliarde in 2020.
Aceste tendinte de scadere sunt confirmate si mai mult de dovezile fragmentarii mai profunde a relatiilor economice cauzate de Brexit si de relatiile problematice SUA/China, in special in timpul erei Trump.
Ce urmeaza?
Intrebarea acum este daca cele mai recente date:
-
indica fie o retragere de la globalizare similara cu cea experimentata dupa primul val in urma cu un secol;
-
sau este doar un proces de deglobalizare;
-
sau incetinirea in asteptare a redresarii economiei mondiale dupa impactul pandemiei de Covid-19 si a razboiului din Ucraina?
Asemanarile dintre primul val de globalizare si evenimentele globale existente sunt cu siguranta semnificative, desi incorporate intr-o ordine mondiala total diferita.
Dinamica actuala care modeleaza lumea, cum ar fi progresul tehnologiei, era digitala si viteza cu care tehnologia si informatiile sunt raspandite, vor influenta cu siguranta intensitatea retragerii dependentei deja incorporate de globalizare.
Statele nationale realizeaza ca incheierea orbeste de contracte si acorduri cu companii din alte tari poate fi problematica si ca partenerii comerciali si de investitii trebuie alesi cu atentie. Evenimentele din ultimii trei ani au aratat cu siguranta ca economiile din intreaga lume sunt profund integrate si, in ciuda exemplelor de protectionism si a amenintarilor cu politici mai orientate spre interior, nu va fi posibil sa se retraga in totalitate.
Devine evident ca procesul de globalizare prezinta cu siguranta caracteristici atat ale deglobalizarii, cat si ale lenteibalizarii. De asemenea, este clar ca socurile externe globale necesita o regandire totala, o reorientare si o reforma a procesului de globalizare. Acest lucru va conduce cel mai probabil lumea in al cincilea val de globalizare.