Noul inamic public al lui Orban: un ambasador al SUA, care invoca conspiratii

Uite, a spus noul ambasador al SUA in Ungaria, aratand panourile publicitare finantate de guvern care imprastiau strazile Budapestei. 

„Sanctiunile de la Bruxelles ne distrug!” au declarat ei, cuvantul „sanctiuni” este inscris pe o bomba zburatoare.

Unul cate unul, afisele treceau suierand, zgomotand acelasi avertisment de rau augur.

Aceste tipuri de semne au fost o caracteristica a peisajului Budapestei de ani de zile, creand o galerie conspirativa de inamici straini pe care premierul ungar Viktor Orban i-a folosit pentru a insufla frica si furie in populatia maghiara in timp ce se lupta pentru a-si mentine puterea. 

Dar din punct de vedere istoric, SUA – la fel ca multi dintre partenerii sai occidentali – a ramas relativ tacuta in public cu privire la aceste campanii de mesaje directionate si la cresterea retoricii guvernamentale anti-occidentale, care reflecta adesea recul democratic al tarii si influenta locala a propagandei ruse. 

Cu Pressman, asta s-a schimbat. Numai prezenta lui Pressman este o mustrare implicita a omului puternic al lui Orban, agendei razboaielor culturale. Pressman este avocat pentru drepturile omului, are un partener de sex masculin si a lucrat indeaproape cu George Clooney, un totem al „elitei liberale hollywoodiene”.

Iar in doar doua luni de serviciu, noul ambasador american a devenit un nume cunoscut la Budapesta pentru disponibilitatea sa de a invoca – si chiar troll – bombastul deschis propagandistic si conspirativ al guvernului Orban.

Exista, a spus Pressman in primul sau interviu de cand si-a luat postul, „trebuia sa fim atat respectuosi, cat si mai sinceri cu privire la ceea ce vedem”.

Recent, ambasada SUA a postat un test video, candva de neconceput, provocand oamenii sa ghiceasca daca citatele provin de la persoane publice maghiare sau de la presedintele rus Vladimir Putin. Raspunsul, desigur, nu a fost niciodata Putin.

„Sunt ingrijorat cand vad rachete zburand de la Moscova in locurile de joaca pentru copii din Kiev – si il vad pe ministrul de externe al Ungariei zburand la Moscova pentru a sustine conferinte pe Facebook Live de la sediul Gazprom”, a declarat ambasadorul.

Pentru aceasta abordare, Pressman a devenit cel mai recent inamic strain din Budapesta.

Ziarele il acopera in mod regulat – „Diplomatia clovnilor”, a declarat unul. Canalele TV detinute de stat si prietenoase cu Orban sunt la fel de obsedat, infatisandu-l pe ambasadorul american ca pe un suveran colonial secret trimis sa se amestece in treburile interne ale Ungariei.

Si intr-o tara care a interzis recent prezentarea continutului LGBTQ+ catre minori, Pressman si-a expus viata personala, postand fotografii cu partenerul sau si cu cei doi copii ai acestora, cand au ajuns sa-si prezinte acreditarile diplomatice. 

„Cred ca vorbeste de la sine”, a spus Pressman. „Uneori puterea exemplului”, a adaugat el, „este cel mai puternic mod prin care putem comunica despre valorile si preocuparile comune.” 

In multe privinte, povestea lui Pressman este emblematica pentru evolutia relatiei mai largi dintre SUA si Ungaria. Ani de zile, postul de ambasador la Budapesta a fost considerat in primul rand un rol simbolic, rezervat donatorilor politici bogati, fara expertiza in politica externa. 

Ungaria, se credea, era un membru de incredere al Uniunii Europene si al NATO, care necesita putina atentie suplimentara la Washington. Dar erodarea normelor democratice – combinata cu influenta Moscovei la Budapesta si bombardarea Ucrainei de catre Rusia – a schimbat calculul. 

„Miza in acest moment este uriasa”, a spus ambasadorul. „Politizarea si partizanizarea relatiei”, a adaugat el, „nu este sustenabila”.

Un idealist pragmatic 

Pressman, spre deosebire de multi dintre predecesorii sai, nu este un novice in politica externa a SUA. 

In calitate de tanar avocat, el a facut echipa cu Clooney intr-o campanie pentru a-i determina pe cei de la putere sa acorde atentie atrocitatilor din Darfur – castigand ulterior porecla „Cuz” de la Clooney. De asemenea, a facut opriri ca asistent al secretarului de stat Madeleine Albright, ca oficial al Departamentului de Securitate Interna si ca angajat al Casei Albe in anii Obama. In 2014, a aterizat la New York in calitate de ambasador al SUA la Natiunile Unite pentru afaceri politice speciale. 

Acele experiente – si relatiile sale care decurg din guvern – i-au oferit lui Pressman sprijinul pentru a face schimbari semnificative in modul in care SUA abordeaza guvernul lui Orban. 

Samantha Power, autoarea castigatoare a Premiului Pulitzer devenita diplomata, a fost cea care l-a adus pe Pressman, in varsta de 32 de ani, la Casa Alba, inainte de a lucra indeaproape impreuna la New York, cand a devenit ambasador la ONU. Pressman, a spus ea, a fost persoana ei potrivita pentru sarcini dificile. 

Odata, si-a amintit, personalul ei a trebuit sa convinga China sa se alature sanctiunilor impotriva Coreei de Nord dupa un test nuclear.

„David”, a spus ea, „este o persoana careia i-am incredintat in ziua de zi sa lucreze cu ambasadorul chinez pentru a extrage un set cat mai puternic de sanctiuni”. 

Pressman, a povestit Power, era atat de bine pregatit incat era ca si cum ar fi „obtinut un doctorat in traficul de minereu de fier”. Munca lui de pregatire a dat si ea roade. „Nimeni nu a investit mai mult inainte de testele nucleare intr-o relatie cu omologul sau chinez la care sa poata apela atunci cand ar conta pentru Statele Unite”, a adaugat ea. 

Acum, Ungaria conteaza pentru Statele Unite. In ultimii 12 ani, partidul de guvernamant Fidesz al lui Orban a preluat controlul pe mare parte a peisajului media, a pus aliatii la carma institutiilor independente de stat, a canalizat resursele guvernamentale in campanii politice si a alimentat legaturile cu Moscova si Beijing. Dezvoltarea a tensionat fundamentul ordinii democratice globale.

Intr-o zi de toamna recenta, ambasadorul l-a invitat sa-si viziteze casa la 7:30 dimineata, in vreme ce fiii sai se pregateau sa plece la scoala. Apoi si-a petrecut ziua alergand intre intalniri cu experti anticoruptie, un membru fondator al partidului de guvernamant Fidesz al lui Orban, studenti maghiari si un coleg ambasador. 

La discutia cu militantii anticoruptie, Pressman a pus un caiet mare pe masa si a inceput sa mazgaleasca in timp ce arunca o serie de intrebari: Cine este implicat? Cum functioneaza asta? De unde stii ca? 

Mai tarziu, Pressman a intrat intr-un pub decorat cu graffiti si s-a asezat printre un grup de studenti de liceu si universitati. Din nou, intrebarile au venit rapid: Cum vad colegii tai SUA? Exista cineva in guvern in care ai incredere? Ce imi vine in minte despre Rusia? 

Pressman este cunoscut ca un idealist. In calitate de director pentru crime de razboi si atrocitati al Consiliului National de Securitate al Casei Albe, el si-a decorat biroul – nu mai mare de doua birouri mari – cu fotografii ale criminalilor de razboi acuzati pe care SUA incercau sa-i retina, a amintit Power.

Dar el inca profeseaza o abordare pragmatica. Scopul lui, insista el, este sa construiasca relatii cu guvernul maghiar – chiar daca el il pune pe seama comportamentului antidemocratic. Cele doua parti pot lucra impreuna, a mentionat el.

„Cand vom vedea povestile nebunesti ale Kremlinului repropagate in mass-media maghiara, vom spune asta, pentru ca trebuie sa facem”, a spus el. 

Dar, a adaugat Pressman, „totul este cu intentia de a ne strange mai aproape, nu de a ne desparti”.

O relatie tulbure 

Chiar inainte de sosirea ambasadorului, retorica anti-americana a crescut in Ungaria. 

In presa controlata de guvern, SUA este atat omul din spatele invaziei Ucrainei, cat si papusarul partidelor de opozitie din Ungaria. Posturile legate de Fidesz au raspandit chiar si teorii paranoice ale conspiratiei despre un diplomat american care a murit intr-un accident de circulatie.  

Dar, vitriolul – si atacurile personale asupra lui Pressman – au atins un nivel maxim. 

O escaladare brusca a avut loc dupa ce Pressman a postat o fotografie in care se intalneste cu doi judecatori de la Consiliul National al Magistraturii. 

Numele birocratic al grupului dezminta importanta sa aprinsa simbolica si politica in Ungaria. 

Consiliul este menit sa ajute la supravegherea sistemului judiciar din Ungaria. Asadar, pe masura ce aliatii lui Orban si-au inasprit sistemul judiciar, UE si altii au facut din consolidarea consiliului o prioritate.

Decizia lui Pressman, la doar cateva saptamani de la slujba sa, de a se aduna cu reprezentantii consiliului a starnit zeci de articole care il ataca si o acoperire TV fara suflare.

„Ingerinta grava fara precedent in sistemul judiciar”, a sunat un titlu pe portalul de stiri Origo, legat de guvern. „Astazi, ceea ce ne vine in minte este ca, daca avem astfel de prieteni, atunci nu avem nevoie de dusmani”, a declarat ziarul Magyar Nemzet, adiacent Orban.

Chiar si in privat, oficialii maghiari au inabusit. „Intalnirea lui cu doi judecatori infami”, a spus un inalt oficial maghiar, „a fost un inceput destul de nefericit”. Un purtator de cuvant al guvernului ungar nu a raspuns intrebarilor despre Pressman.

Judecatorul Csaba Vasvari – purtatorul de cuvant al consiliului si una dintre figurile care s-au intalnit cu ambasadorul – a declarat ca pilonita publica alimenteaza un „efect puternic de infrigurare” in cadrul sistemului judiciar. 

In loc sa-l lase sa treaca, Pressman a impins inapoi – in propriul sau stil. 

Ambasada SUA a postat o serie de fotografii cu politicieni si diplomati inalti intalniti cu judecatorii – inclusiv, obraznic, un tanar Orban zambitor care sta langa fostul judecator al Curtii Supreme a SUA, Anthony Kennedy. 

„Ceea ce este in contradictie cu practica diplomatica obisnuita intre aliati”, a spus ambasada intr-o declaratie publica, „este recentul atac coordonat al mass-media asupra purtatorului de cuvant si legatura internationala a Consiliului National al Magistraturii, in ceea ce pare a fi un efort de a insufla frica celor care doresc sa se angajeze cu reprezentantii Statelor Unite.” 

O alianta politizata 

Orban si guvernul sau nu au ascuns dispretul lor fata de democrati.

Democratii, spun ei, vor sa-si impuna ideologia liberala Ungariei. Ei sunt cei care au stricat relatia cu Ungaria. Le lipsesc valorile familiei. Ei nu sunt un guvern crestin. 

Republicanii sunt exact opusul, in naratiunea guvernului. Orban insusi i-a curtat personal pe cei din MAGA la propriul lor super bol – CPAC. L-a gazduit pe Tucker Carlson la Budapesta. El tanjeste pe Twitter pentru intoarcerea lui Donald Trump. 

„Intotdeauna este grozav sa aud de la bunul nostru prieten Donald Trump. Sa facem din nou relatiile SUA-HU grozave!” Orban a postat recent pe Twitter fostul presedinte exilat de Twitter.

Aceste tipuri de comentarii aruncate nu mai trec fara raspuns. 

„Cu Ungaria care se confrunta cu provocari economice si razboiul lui Vladimir Putin in pragul ei, este timpul pentru o relatie grozava SUA-HU? Chiar acum”, a raspuns Pressman in gluma. 

Nu a fost nici prima reparte sarcastica pe Twitter a perechii. Cand liderul maghiar s-a alaturat pentru prima data platformei in octombrie si a intrebat retoric unde este Trump, Pressman a intervenit si el. 

„In timp ce te uiti in jur dupa prietenul tau, poate un alt prieten pe care sa-l urmaresti: presedintele Statelor Unite”, a raspuns el, inainte de a oferi un semn viclean din cap criticilor sai: „Dar asa cum ar putea spune mass-media maghiara: fara presiune”. 

Asemenea misive Twitter taiate nu sunt pe placul tuturor. Unii chiar insista ca au un efect de bumerang, reducand diplomatia si deteriorand in continuare relatia dintre SUA si Ungaria.

Doi fosti oficiali ai serviciilor secrete din epoca lui Trump au criticat recent abordarea lui Pressman, numind testul video jucaus „un exemplu demn de incremenire al semnalului de virtute trezit al Departamentului de Stat”. 

„Cand SUA au probleme cu liderii straini, ar trebui sa le rezolve prin diplomatia adultilor”, au adaugat ei. „In schimb, eforturile noastre diplomatice sub presedintele Biden, un auto-numit expert in politica externa, ar putea fi rezumate ca „oricine nu-mi place este Putin”. 

Administratia Biden a eliminat orice ingrijorare.  

Cand s-a cerut un comentariu cu privire la activitatea ambasadorului, Departamentul de Stat s-a grabit atat sa-si exprime „increderea deplina” a administratiei in Pressman, cat si sa transmita sustinerea bipartizana din partea Cindy McCain, vaduva solidarului republican si expert in politica externa John McCain. 

McCain, aflat acum la Roma ca diplomat american, a vorbit ca il cunoaste pe Pressman de „aproape doua decenii” si a spus ca „si-a castigat respectul profund al liderilor de securitate nationala si de politica externa atat din partidele republicane, cat si din cele democrate”.

La randul sau, Pressman a insistat ca ambasada nu are obiective partizane si pur si simplu doreste o relatie mai buna cu autoritatile maghiare. 

„Munca noastra nu se refera la politici liberale. Nu este vorba despre politici conservatoare”, a spus el. „Dar este vorba, in mod fundamental, de valorile fundamentale comune care se bazeaza pe o democratie mica „d” si de a ne asigura ca suntem capabili sa colaboram impreuna.” 

Daca exista vreun obiectiv general, acesta este acela de a chema propaganda rusa – acordand totusi atentie modului in care guvernul Ungariei trateaza minoritatile acasa.

„Statele Unite se vor angaja intotdeauna in numele comunitatilor care sunt vulnerabile sau marginalizate si care sunt sub presiune – si aici, in Ungaria, exista cateva dintre acestea”, a spus ambasadorul, mentionand ca grupurile au sprijinul Washingtonului, deoarece „care cauta”. sa se angajeze in propriul lor proces democratic.”

Lasand la o parte pozitiile bazate pe principii, situatia este incontestabil ciudata: un diplomat dintr-o tara aliata devine inamicul public numarul 1 – si stirile de top.  

Pressman a insistat ca nu o ia personal. Dar „o luam in serios? Absolut”, a spus el. 

„Sunt reprezentantul Statelor Unite ale Americii”, a adaugat el. „Este neobisnuit sa te regasesti”, a observat el cu subestimare, „intr-un mediu destul de ca acesta”.