Oponentii lui Joe Biden se concentreaza asupra varstei lui ca pe ceva care il face sa fie framantat, confuz si, in cele din urma, inapt pentru o functie. Asadar, marele paradox al primului mandat al batranului de 81 de ani este ca el a prezidat poate cel mai energic guvern american din aproape jumatate de secol. El a declansat o crestere a cheltuielilor care a redus pentru scurt timp rata saraciei la jumatate. A dat viata unei miscari sindicale asediate. Si a produs o politica industriala care isi propune sa remodeleze economia americana.
Sunt multe de dezbatut despre meritele tuturor acestor lucruri. O crestere abrupta a cheltuielilor federale a agravat traiectoria fiscala ingrijoratoare a tarii. Subventiile acordate companiilor pentru a investi in America i-au infuriat pe aliati si, totusi, ar putea ajunge sa fie risipite. Dar nu se poate nega faptul ca multe dintre aceste politici au deja un impact. Uitati-va doar la boom-ul constructiilor de fabrici: chiar si tinand cont de inflatie, investitiile in unitatile de productie s-au dublat cu mult sub domnul Biden, ajungand la cel mai ridicat nivel inregistrat.
Ce ar face intr-un al doilea mandat? Motto-ul de realegere al domnului Biden – „Putem termina treaba” – suna mai mult a angajamentului unui antreprenor de acasa decat a retoricii unui brand politic. Cu toate acestea, pentru a auzi asta de la actualii si fostii consilieri ai presedintelui, Bidenomics echivaleaza cu o revolutie economica pentru America. Ar fi o revolutie modelata de credinta in guvern si de neincrederea in piete.
Cinci elemente ies in evidenta. Prima este dorinta de a stimula muncitorii, mai ales prin sindicate. Al doilea este cheltuielile sociale mai mari, in special pentru educatia timpurie a copilariei. In al treilea rand este o politica de concurenta mai dura pentru a restrange afacerile mari. In al patrulea rand, un val de investitii menit sa faca America atat mai ecologica, cat si mai productiva. In sfarsit, dl Biden vrea sa impoziteze firmele mari si cei bogati sa plateasca pentru o mare parte din aceasta.
Ca si in cazul oricarui presedinte, agenda domnului Biden pana acum a fost limitata de Congres. Cele cinci elemente au fost toate prezente in proiectul de lege de 3,5 miliarde de dolari „Build Back Better” pe care democratii din Camera Reprezentantilor l-au sustinut in 2021, doar ca sa ajunga intr-un Senat divizat. Rezultatul este ca cea mai proeminenta parte a Bidenomics existente a fost elementul de investitii, cuprinzand trei acte legislative axate pe infrastructura, semiconductori si tehnologie verde. Semnarea a trei proiecte mari de cheltuieli in lege conteaza totusi ca un mandat prezidential productiv. Acestea insumeaza un impuls de 2 miliarde de dolari pentru a remodela economia americana.
Daca Biden se intoarce la Casa Alba pentru un al doilea mandat, dar republicanii isi pastreaza controlul asupra Casei sau castiga Senatul sau, eventual, ambele, consilierii spun ca se va concentra pe apararea realizarilor sale legislative. Desi republicanii nu ar putea sa-si rastoarne pachetele de investitii daca nu ar detine presedintia, ei ar putea sa le strice.
Luati legea semiconductorilor. Alaturi de aproximativ 50 de miliarde de dolari pentru industria cipurilor, a inclus si aproape 200 de miliarde de dolari in finantare pentru cercetare si dezvoltare de tehnologii de ultima ora, de la materiale avansate pana la calculul cuantic. Dar acel urias slush de numerar a fost doar autorizat, nu insusit, ceea ce inseamna ca este la latitudinea Congresului sa adopte bugete pentru a furniza suma promisa. Pana in prezent, nu este putin: in anul fiscal curent, este pe cale sa acorde 19 miliarde de dolari trei agentii federale de cercetare, inclusiv Fundatia Nationala pentru Stiinta, ceea ce este cu aproape 30% mai putin decat nivelul autorizat, conform estimarilor lui Matt Hourihan. al Federatiei Oamenilor de Stiinta Americani, un grup de advocacy. Daca Congresul refuza sa lucreze cu domnul Biden, aceste deficiente vor creste.
Finantarea directionata catre infrastructura si semiconductori este mai sigura, dar o mare parte din ea se va epuiza pana in 2028, inainte de sfarsitul unui al doilea mandat. Fara sprijinul republican pentru finantare, investitia inceputa in ultimii doi ani s-ar putea reduce. Producatorii cu costuri mari se vor lupta sa supravietuiasca. Criticii ar putea sa nu vada niciun motiv sa dedice atat de multa comori productiei atunci cand o economie moderna bazata pe servicii profesionale, tehnice si stiintifice genereaza deja o multime de locuri de munca bine platite.
Dar dl Biden va avea o oarecare parghie daca republicanii incearca sa-i reduca politicile. Multe dintre marile reduceri de taxe adoptate in timpul presedintiei lui Donald Trump expira la sfarsitul anului 2025. Republicanii vor sa le reinnoiasca, pentru a evita cresterea ratei impozitului pe venit. Asadar, o posibilitate este ca dl Biden sa incheie o intelegere prin care sa fie de acord cu extinderea multor reduceri de taxe in schimbul ca republicanii din Congres sa sustina unele dintre prioritatile sale, inclusiv subventiile sale industriale – indiferent ca un astfel de acord ar fi din punct de vedere fiscal. nesabuit.
Casa Alba spera, de asemenea, ca programele de investitii ale lui Biden isi vor dezvolta propriul impuls. „Suntem foarte placut surprinsi de masura in care capitalul privat a intrat in directia stimulentelor noastre”, spune Jared Bernstein, presedintele Consiliului Consilierilor Economici al presedintelui. O mare parte a banilor sunt destinate statelor rosii, generand circumscriptii de afaceri si politicieni locali care ar obiecta la reduceri. Intre timp, exista, in principiu, sprijin bipartizan pentru cheltuielile federale pentru stiinta si tehnologie ca o modalitate de a proteja avantajul competitiv al Americii fata de China. Acesta este motivul pentru care cateva zeci de republicani din Camera si Senat, desi o minoritate, au votat pentru pachetul de semiconductori. Avand in vedere aceasta constelatie de interese si parghie, politicile industriale care au definit Bidenomics in primul mandat al presedintelui ar supravietui probabil celui de-al doilea mandat, desi intr-o forma ceva mai limitata.
Dar daca domnul Biden este mai putin constrans? Pentru a intelege cu adevarat domeniul de aplicare potential al Bidenomics, merita sa ne intrebam ce ar face presedintele daca democratii ar ajunge sa controleze ambele camere ale Congresului. Odata ce au renuntat la exaltarea fata de un astfel de rezultat, echipa din jurul domnului Biden ar sti ca avea o fereastra limitata – probabil doar doi ani, pana la urmatorul set de alegeri de la jumatatea mandatului – pentru a face ceva de notat.
Pentru inceput, s-ar apela la politicile sociale ramase pe podeaua din sala de taiere Build Back Better. Printre acestea se numara gradinita gratuita pentru copiii de trei si patru ani, subventii generoase pentru ingrijirea copiilor, cheltuieli pentru ingrijirea varstnicilor, un credit fiscal extins pentru familiile cu copii si concediu pentru cresterea copilului platit. Janet Yellen, secretarul Trezoreriei, a descris aceasta agenda drept „economie moderna a ofertei”. Ea sustine ca investitiile in educatie ar face lucratorii americani mai productivi, in timp ce investitiile in ingrijire ar elibera oamenii, in special femeile, sa lucreze, ceea ce duce la o forta de munca mai mare. Dar ar fi si costisitor, ajungand la cel putin 100 de miliarde de dolari pe an de cheltuieli suplimentare – adaugand o jumatate de punct procentual la deficitul federal anual (care a atins 7,5% din PIB in 2023). Iar implementarea ar fi o provocare. De exemplu, finantarea pentru ingrijirea copiilor ar alimenta cererea pentru aceasta, ceea ce, la randul sau, ar exacerba lipsa cronica de ingrijitori.
Dorinta domnului Biden de a consolida sindicatele ar primi, de asemenea, un nou impuls. Presedintele se descrie ca fiind cel mai pro-unionist presedinte din istoria Americii – o afirmatie care poate fi adevarata. In primul sau mandat, sprijinul pentru sindicate s-a exprimat cel mai clar prin cuvinte si actiuni simbolice: cand s-a alaturat lucratorilor in greva din apropiere de Detroit, in septembrie, a devenit primul presedinte care a pasit pe linia de pichet. Domnul Biden i-ar fi placut sa fi facut mai mult. El dorise la inceput sa conditioneze multe subventii industriale de companiile care angajeaza muncitori sindicalizati, o cerinta care nu a transformat-o in lege. Marea speranta a miscarii muncitoresti pentru un al doilea mandat Biden este adoptarea PRO Act, care ar stimula negocierile colective, printre altele, facand mai dificila interventia firmelor in voturile sindicatelor. Asta ar reprezenta un pariu: flexibilitatea pietei muncii din America este o sursa de rezistenta pentru economie, care a fost buna pentru lucratori in ultimii ani.
Partea inversa a dorintei de aprobare a domnului Biden ca presedinte pro-sindical este ca a ajuns sa fie vazut si ca anti-business. Membrii cabinetului sau se infraneaza la aceasta acuzatie, observand ca profiturile corporative au crescut si ca antreprenorii au creat un numar record de afaceri in timpul primului sau mandat. Cu toate acestea, cel mai mare motiv pentru care Bidenomics a avut o reputatie proasta a fost agenda sa de competitie, condusa de Lina Khan de la Federal Trade Commission (FTC). Desi eforturile ei de a taia gigantii corporativi s-au spulberat, cu procese esuate impotriva Meta si Microsoft, ea nu a terminat. FTC a introdus noi linii directoare de revizuire a fuziunilor care impun autoritatilor de reglementare sa examineze aproape orice acord care face companiile mari mai mari, ceea ce ar putea produce o politica de concurenta si mai controversata. O examinare excesiva a tranzactiilor ar consuma, de asemenea, resursele limitate ale autoritatilor de reglementare si ar otravi atmosfera pentru marile afaceri. O concentrare alternativa, pe relaxarea restrictiilor de utilizare a terenurilor si slabirea licentelor de ocupare, ar oferi un impuls mult mai sanatos concurentei.
Capitan de industrie
In acelasi timp, dl Biden s-ar putea sa dubleze politicile de productie din primul sau mandat. Stimulentele de aproximativ 50 de miliarde de dolari pentru industria semiconductoarelor au fost un inceput, dar sunt mici in raport cu cate investitii sunt necesare pentru fabricile mari de cipuri. Consilierii vorbesc despre un pachet de finantare ulterioara. De asemenea, ar exista dorinta de a elabora o noua legislatie pentru a atenua denivelarile in punerea in aplicare a politicii industriale. Todd Tucker de la Roosevelt Institute, un think-tank de stanga, sustine o banca nationala de dezvoltare, creand un rezervor de numerar care ar putea fi canalizat catre proiecte care merita.
Cum sa platesti pentru toate? Domnul Biden a precizat de mult timp ca doreste sa majoreze impozitele pentru cei bogati, in special pentru gospodariile care castiga peste 400.000 de dolari pe an si pentru afaceri. Consilierii presedintelui sustin ca acesta crede cu adevarat in disciplina fiscala. Bugetul sau pentru anul fiscal curent, de exemplu, ar reduce deficitul cu 3 miliarde de dolari pe parcursul unui deceniu sau cu 1% din PIB pe an, potrivit Comitetului pentru un buget federal responsabil (CRFB), o organizatie non-profit. Totusi, acest lucru se bazeaza pe faptul ca democratii isi exercita retinerea pe masura ce incasarile fiscale cresc – ceva greu de imaginat, spune Maya MacGuineas de la CRFB.
Remarcabila prin absenta sa in primul mandat al lui Biden a fost orice agenda comerciala serioasa, in afara de aversiunea fata de negocierile comerciale traditionale. Poate ca dl Biden ar putea fi oarecum mai putin grevat de politica interna descurajanta a acordurilor comerciale intr-un al doilea mandat. Un test va fi daca America si Europa pot stabili un acord privind mineralele critice, lucrand impreuna pentru a asigura inputuri pentru productia de baterii si pentru a reduce dependenta de furnizorii chinezi.
Dar aparenta neincredere a domnului Biden in globalizare va exclude probabil ceva mai ambitios. Decizia presedintelui din 26 ianuarie de a intrerupe aprobarile pentru exporturile de gaze naturale lichefiate a fost cea mai recenta demonstratie a instinctului sau protectionist. Si aproape sigur va mentine o linie dura fata de China. O mare parte a primului sau mandat s-a speculat ca va reduce tarifele pentru China. Acum, unii din orbita lui vorbesc in loc de ajustari: reducerea taxelor la bunurile de consum de baza, in timp ce le majoreaza la produsele high-tech.
Asadar, cea mai mare parte a actiunii s-ar desfasura pe arena interna – campul de lupta pentru orice, de la cheltuielile pentru ingrijirea copiilor pana la subventiile pentru semiconductori. Sustinatorii sustin ca aceste politici ar face America mai egala, ar propulsa industria ei si ar inclina terenul de joc spre muncitori si departe de sefi. Pentru altii, ele arata ca o intorsatura catre un guvern mai mare, cu un accent invechit atat asupra productiei, cat si asupra sindicatelor, care pot incorda legaturile cu aliatii. Domnul Biden a fost cel mai putin probabil radical in primul sau mandat. Daca sondajele se indreapta spre el, ar putea merge mai departe intr-o secunda.