In ultimele saptamani, elaborarea politicii economice a Chinei a fost nu doar inadecvata, ci si putin suparata. Pe 23 ianuarie, proiectele de reguli privind jocurile video au disparut de pe site-ul autoritatii de reglementare la o luna de la aparitie, de parca nu ar fi existat niciodata. Reglementarile, care ar fi presarat jocuri cu avertismente pop-up impotriva „comportamentului irational de consum”, au declansat o vanzare abrupta a actiunilor companiilor de tehnologie precum Tencent.
A doua zi, Pan Gongsheng, guvernatorul bancii centrale a Chinei, a sustinut o conferinta de presa neobisnuita in care a redus cerintele de rezerve pentru banci cu mai mult decat se astepta si a promis ca va „depune eforturi pentru a stabiliza piata”. A fost o incercare de a linisti investitorii dupa ce banca nu a reusit sa reduca ratele dobanzilor la inceputul lunii.
In timp ce alte guverne sunt obisnuite sa fie hartuite de piete, China se mandreste cu mentinerea finantelor in locul sau. Prin urmare, aceste concesii fata de sentimentul pietei au fost notabile. Nu au fost, insa, foarte eficiente. Datele din 31 ianuarie au aratat o incetinire a constructiilor si scaderi neintrerupte ale preturilor de productie. Bursele din China au scazut din nou, revenind la nivelurile atinse inainte de a vorbi dl Pan. Potrivit Bloomberg, pietele de valori din China continentala si Hong Kong au pierdut peste 1 trin de dolari in valoare in acest an.
Incoerenta politicii Chinei a fost asadar costisitoare. Si mai sunt si alte exemple. Guvernul central a ordonat, de exemplu, 12 provincii si orase sa opreasca proiectele de infrastructura, potrivit Reuters. Ingrijorarile sale cu privire la comportamentul risipitor sunt de inteles. Dar astfel de stricte vor face cu atat mai greu pentru guvernul Chinei sa ofere relaxarea fiscala necesara pentru a reinvia increderea si cresterea.
Intr-adevar, China indura „austeritatea fiscala de facto”, considera Robin Xing de la Morgan Stanley, o banca. Imprumuturile din bilant „nu au reusit sa compenseze” imprumuturile mai stricte ale administratiei publice locale in afara bilantului. Impreuna cu o scadere a proprietatii, acest lucru a dus la o incetinire a cresterii nominale a Chinei. Deflatorul PIB, o masura a preturilor, a scazut timp de trei sferturi la rand – cea mai lunga perioada de deflatie de cand criza financiara asiatica a ajuns in China in 1998.
Slabiciunea bursei reflecta aceasta situatie economica dificila. De asemenea, reflecta incertitudinea cu privire la modul in care guvernul va raspunde. Proiectul de reguli de jocuri a adus in minte amintiri despre „furtuna de reglementare” din 2021, cand oficialii au reprimat cu bucurie firmele de internet si ceea ce ei au numit „expansiunea dezordonata a capitalului” in domenii precum tutoratul privat. Economia este acum mai slaba decat era atunci, iar guvernul pare mai sensibil. Dar daca afacerile ar reveni, ar reveni astfel de reglementari? Frica de ceea ce s-ar putea intampla daca piata revine face ca o astfel de revenire sa fie mai putin probabila.
Exista, de asemenea, indoieli cu privire la cat de departe va merge guvernul pentru a salva piata imobiliara. Deocamdata, a lasat deoparte ingrijorarea cu privire la speculatii, dand oraselor libertatea de a elimina restrictiile privind detinerea mai multor apartamente. Saptamana trecuta, Guangzhou a eliminat limitele de cumparare pentru apartamentele mai mari. Saptamana aceasta, Suzhou a mers mai departe, renuntand la restrictiile pentru toate apartamentele.
Cu toate acestea, astfel de reguli nu sunt cel mai mare obstacol in calea cumpararii de case. Mai importanta este teama ca un apartament cumparat in avans nu va fi livrat, deoarece dezvoltatorul imobiliar ar putea ramane fara bani. Unii economisti cred, asadar, ca guvernul central va trebui sa infiinteze un fond pentru a prelua proiecte neterminate sau pentru a garanta platile anticipate ale proprietatilor, la fel cum sunt garantate depozitele bancare.
De asemenea, nu este clar cat de mult stimulent fiscal este pregatit sa ofere guvernul central. In octombrie, cand si-a marit tinta de deficit bugetar si a spus ca va emite obligatiuni suplimentare in valoare de 1 trin de yuani (140 de miliarde de dolari) in nume propriu, era posibil sa creada ca se trimitea un semnal. Dupa ani in care s-a bazat pe guvernele locale pentru a sustine economia, guvernul central a fost acum dispus sa-si foloseasca bilantul mai puternic pentru a pune un nivel in conditii de crestere.
De atunci, guvernul central a intarziat sa cheltuiasca 1 trin de yuani. La Forumul Economic Mondial de la Davos, Li Qiang, prim-ministrul Chinei, s-a laudat cu cat de putine stimulente a avut nevoie China. In martie, va dezvalui tinta oficiala de crestere, deficitul bugetar si cotele de obligatiuni pentru restul acestui an. Poate ca guvernul va fi ambitios. Cu toate acestea, cu pietele in scadere, luna martie pare a fi mai departe.
Desi actiunile nu reprezinta o mare parte din averea gospodariei din China, iar emisiunea de actiuni contribuie cu o mica parte din finantarea corporativa, increderea consumatorilor, a cumparatorilor de case si a antreprenorilor este cruciala pentru redresarea tarii. Este putin probabil ca spiritele sa revina daca piata continua sa dea un verdict atat de sumbru asupra perspectivelor economiei.
Domnul Pan, domnul Li si He Lifeng, tarul economic al Chinei, au subliniat cu totii importanta unei piete de valori stabile in ultimele zile. Dar numai cuvintele lor nu au impresionat investitorii. O imagine care circula online arata o carcasa plina cu cornuri, trambite si alte instrumente puternice. Ele reprezinta tot ceea ce are de oferit setul de instrumente politice al Chinei.