Noul pact al UE privind migratia si nevoilor solicitantilor de azil

Cerem solidaritate in locul Cetatii Europei, acordand prioritate nevoilor solicitantilor de azil si impartind responsabilitatea intre statele membre, scrie europarlamentarul Cornelia Ernst. Cu mai putin de o saptamana inainte de cea de-a 75-a aniversare a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Noul Pact al UE privind migratia si azilul va face istorie — prin eliminarea dreptului individual la azil.

Nascut din ororile celui de-al Doilea Razboi Mondial, dreptul la azil este consacrat in legislatia UE, totusi liderii europeni s-au angajat sa-l distruga, starnind ingrijorari serioase cu privire la sanatatea generala a democratiei europene si a statului de drept.

Fie ca se va face la „trilogul jumbo” de maine, o zi intreaga de negocieri intre Parlamentul European, Comisia Europeana si Consiliul European, fie in saptamanile urmatoare, se pare ca exista un efort politic tot mai mare din partea centru-stanga catre extrema dreapta pentru a ajunge la un acord privind migratia pana la sfarsitul anului. 

Pactul privind migratia si azilul este salutat de Comisia Europeana drept un acord „istoric” – din pacate din toate motivele gresite.

Dublin pe steroizi

Pentru a da noului pact cuvenitul, acesta a fost extrem de impresionant dintr-o privinta: a reusit sa inrautateasca o situatie deja proasta cu un ordin de marime. 

Procesele actuale de azil din Europa esueaza atat solicitantilor de azil, cat si statelor membre, dar noul pact nu va usura viata nici uneia dintre parti. In ciuda afirmatiilor contrare, pactul este la un milion de mile distanta de o abordare bazata pe solidaritate – daca este ceva, este sistemul Dublin pe steroizi. 

Propunerea sporeste responsabilitatea statelor de frontiera si va duce doar la detentie in masa in punctele fierbinti la o scara si mai mare. Departe de „nu mai multe Morias”, vom vedea mai multe tabere inumane in interiorul statelor membre, precum si peste granitele externe ale UE.

In practica, asta inseamna ca singurii castigatori sunt companiile xenofobe de dreapta si „de securitate” care construiesc garduri, drone, elicoptere si sisteme biometrice. Restrictionarea rutelor de migratie sigure si legale ii determina pe oameni sa urmeze rute mai periculoase, neregulate.

Mediterana centrala este deja cea mai periculoasa traversare maritima din lume, iar absenta rutelor sigure si legale, impreuna cu cooperarea extinsa cu tari terte „sigure” in temeiul noului pact va impinge doar mai multi oameni care fug de razboi, saracie sau persecutie pentru a incerca aceasta calatorie periculoasa.

O incercare simpla de a accelera deportarile

La baza acestui nou pact se afla principiul „tarii terte sigure”, pe care pactul il va extinde masiv. 

Tarile care incheie un acord unic, neverificabil si inaplicabil pentru a oferi un tratament echitabil si regulat persoanelor si dreptul de a ramane acolo pot fi clasificate drept „sigure” in conformitate cu noul pact, indiferent de respectarea drepturilor omului si de persecutia existenta. cetatenii. 

Comisia Europeana a prefacut acest lucru ca asigurand „proceduri la frontiera clare, echitabile si mai rapide” – dar realitatea este o incercare nemijlocita de a accelera expulzarile direct de la frontiera externa a UE. 

Daca Parlamentul European accepta pozitia Consiliului, procesul individual obisnuit de azil va fi inlocuit cu noua procedura „rapida”. 

Acest lucru va avea ca rezultat detentie in masa la granita pentru un numar mare de cazuri, inclusiv copii, si probabile deportari intr-o tara terta in care s-ar putea sa nu fi fost niciodata.

La fiecare nivel, noul pact nu abordeaza incalcarile sistematice ale drepturilor fundamentale ale omului la granitele UE, ci le legalizeaza. Iar eliminarea drepturilor universale ale omului creeaza un precedent infiorator pentru viitorul democratiei in UE.

Nu trebuie sa fie asa

De la inceputul negocierilor asupra pactului, Stanga a sustinut constant ca drepturile celor care cauta protectie in Europa sa fie in centrul negocierilor. Fiecare solicitant de azil are dreptul la o examinare detaliata, corecta si individuala a cererii sale de azil. 

Pentru a preveni respingerea, propunem instituirea unui mecanism independent de monitorizare a drepturilor fundamentale la frontierele externe ale UE, inclusiv supravegherea frontierelor si, de asemenea, sa oferim un canal eficient pentru plangeri si protectie juridica.

Cerem solidaritate in locul Cetatii Europei. O abordare autentica bazata pe solidaritate presupune prioritizarea nevoilor solicitantilor de azil, abilitarea autoritatilor regionale care doresc sa accepte mai multe persoane, impartirea responsabilitatii intre statele membre si asigurarea dreptului solicitantilor de a fi reuniti cu membrii familiei lor care locuiesc deja in UE. 

Solidaritatea inseamna, de asemenea, sfarsitul taberelor inumane precum Moria, pe insula greaca Lesbos, o pata pe tot ceea ce pretinde Uniunea Europeana ca reprezinta.

Erodarea drepturilor universale ale omului? Nu in numele nostru

Peste 28.000 de oameni au murit in incercarea de a traversa centrul Mediteranei in ultimul deceniu. In loc sa impingem mai multi oameni sa-si riste viata in trecerile periculoase, am cerut cai legale si sigure. 

Externalizarea politicii de migratie trebuie sa inceteze. Solicitam incetarea imediata a acordului UE-Turcia si cooperarea cu asa-numita paza de coasta libiana si regimuri autoritare precum Tunisia. 

In loc sa crestem bugetul pentru supravegherea frontierelor si Frontex, propunem dizolvarea agentiei si utilizarea bugetului sau gigantic pentru a infiinta un serviciu european de cautare si salvare cuprinzator.

Nu suntem singuri in lupta pentru o politica europeana de azil si migratie bazata pe solidaritate si umana. Vom continua sa fim alaturi si sa luptam alaturi de organizatiile societatii civile si de toti oamenii care apara dreptul la azil. Aceasta erodare a drepturilor universale ale omului nu se va intampla in numele nostru.