Hidrogenul verde, cu proprietatile sale unice de a stoca energie si de a fi produs de vant sau in alte moduri durabile, poate face parte din solutia pentru securitatea energetica viitoare a Europei, scrie Joseph Hammond. Invazia Ucrainei de catre Rusia a redesenat harta in ceea ce priveste modul in care Europa isi vede relatia cu energia pentru totdeauna.
Dependenta excesiva a Europei de hidrocarburile din Rusia in ceea ce priveste petrolul, carbunele si, mai ales, gazul a devenit evident in momentul in care tancurile din perioada Razboiului Rece de la Moscova au facut o cursa nebuna spre Kiev.
Comunitatea internationala ar fi trebuit sa aiba un avertisment amplu ca nu este totul in regula. Invazia Rusiei din 2022 a fost, pana la urma, cea de-a doua a Ucrainei in mai putin de un deceniu.
Din ce in ce mai mult, razboiul din Ucraina pare blocat intr-o versiune a razboiului de transee din secolul 21, cel putin pentru moment.
In perioada postbelica, Rusia va incerca cu siguranta sa-si recapete statutul economic prin marfuri. Kremlinul se bazeaza pe faptul ca pozitia sa in inima masei terestre eurasiatice il va face central pentru geoeconomia secolului XXI.
Tancuri de lupta sau tancuri de hidrogen? Ambele, de fapt
Moscova are mai multe optiuni in acest sens. De exemplu, Rusia intentioneaza sa produca o treime din aprovizionarea mondiala cu heliu.
Cel mai bine cunoscut pentru ca este folosit in baloanele de petrecere, heliul nu este o problema de ras: o marfa atat de strategica incat Statele Unite au inceput sa-l depoziteze in anii 1920.
Deocamdata, cel putin Rusia si-a pus ochii pe o marfa alternativa in intregime. Dupa cum a avertizat Platts Global anul trecut, „Rusia intentioneaza sa-si valorifice marile rezerve de gaze naturale, infrastructura existenta si cooperarea cu parteneri straini pentru a-si lua o miza majora pe piata globala a hidrogenului”.
Cu scopul de a obtine o cincime din piata pana in 2030, Rusia isi intensifica productia de tancuri de lupta si tancuri de hidrogen in acelasi timp.
Nu ar trebui sa ne concentram pe simplu hidrogen, desigur. Hidrogenul verde, cu proprietatile sale unice de a stoca energie si de a fi produs de vant sau in alte moduri durabile, poate face parte din solutia pentru securitatea energetica viitoare a Europei.
In acest context, Europa ar trebui sa fie preocupata de faptul ca tarile au o capacitate redusa de a-l produce. Un studiu recent al UE a pus la indoiala daca producerea hidrogenului verde in Germania va fi vreodata viabila.
In alta parte, este clar ca in cadrul UE investitiile in hidrogen verde au ramas in urma in ceea ce priveste atragerea investitiilor. Un studiu a constatat ca obiectivul de hidrogen verde al Regatului Unit ar necesita utilizarea jumatate din capacitatea de energie eoliana offshore a Regatului Unit.
Saptamana trecuta, Bruxelles-ul a lansat prima sa licitatie de hidrogen verde. Astfel, importurile raman singura solutie viabila. De unde, insa, intrebarea.
Ar putea Azerbaidjanul sa ofere o alternativa?
La inceputul acestui an, o companie energetica emirate si compania nationala de petrol a Azerbaidjanului, SOCAR, au semnat un important acord energetic.
Ambele state sunt producatori cunoscuti de petrol si gaze, dar ceea ce a fost neobisnuit a fost ca acordul s-a concentrat exclusiv pe eolianul offshore si hidrogenul verde.
Atunci cand sunt incluse proiecte solare complementare si eoliene terestre, proiectul va genera 4 gigawati de putere. Vantul este atat curat, cat si durabil. Ar trebui sa fie prioritizat pentru proiectele cu hidrogen verde.
Azerbaidjanul sa dovedit deja un partener de incredere pentru Europa in ceea ce priveste gazele naturale, asa ca are sens ca partener natural pentru diversificarea energetica a Europei si pentru nevoile de hidrogen verde.
Azerbaidjanul este deja un furnizor esential de gaze naturale si, cu aceasta experienta, sa mutat rapid pentru a gasi piete pentru electricitatea produsa de parcul sau eolian offshore.
O interconexiune submarina peste Marea Neagra va trimite energie electrica azera in Georgia, Romania si Ungaria. Pentru exportul de hidrogen verde, exista deja o retea extinsa de conducte care leaga Azerbaidjanul de Europa.
Importanta petrolului va scadea
In schimb, Emiratele Arabe Unite incearca sa se pozitioneze ca lider printre statele CCG bogate in petrol in tranzitia post-carbon. Tara a inceput COP28 ca gazda si s-a angajat sa investeasca 300 de miliarde de dolari (276,9 miliarde de euro) in proiecte de energie regenerabila care intentioneaza sa tripleze productia de energie regenerabila.
Se preconizeaza ca Masdar va produce 1 milion de tone de hidrogen verde pana in 2031, iar restul de 0,4 milioane de tone de hidrogen albastru, produs cu gaze naturale.
De asemenea, COP28 merita remarcata, deoarece va pune hidrogenul verde pe agenda globala. Presedintele desemnat de COP28, Sultan Al Jaber, a dezvaluit un plan global de dublare a productiei de hidrogen verde pana in 2030. Europa ar trebui sa actioneze acum pentru a evita costuri mai mari mai tarziu.
Nu trebuie sa fii economist petrolier pentru a intelege ca, daca tendintele actuale continua, petrolul va deveni din ce in ce mai putin important din punct de vedere geopolitic.
La urma urmei, o mare parte a economiei secolului al XIX-lea s-a bazat pe uleiul de balena – o tendinta care, din fericire, nu s-a incheiat cu disparitia ultimei balene. In mod similar, secolul al XX-lea a cunoscut mai multe „socuri petroliere” care au zguduit economiile din intreaga Europa.
Este rezonabil sa credem ca Europa ar trebui sa se astepte la asemenea in secolul 21 – si ar trebui sa se pregateasca pentru asta acum.