2022 trebuia sa fie anul in care UE a renuntat la problemele economice ale pandemiei si a intrat intr-un nou capitol de redresare si prosperitate. Atunci Vladimir Putin a decis sa invadeze Ucraina.
La o luna de la inceputul razboiului, toate prognozele si asteptarile au fost aruncate pe fereastra.
Inflatia anuala in zona euro a crescut la 7,5%, in crestere de la 5,9% in februarie si mai mare decat au prezis majoritatea analistilor. Doar preturile la energie au crescut vertiginos cu 44,7% anual, o crestere uluitoare fata de rata de 4,3% inregistrata in martie 2021.
Companiile de pe tot continentul se lupta acum cu facturile incredibil de mari care ameninta sa perturbe productia si sa inchida fabricile, in timp ce gospodariile isi vad puterea de cumparare scazand cu o viteza record.
Pe masura ce Moscova nu da semne ca renunta la campania sa militara brutala, incertitudinea cu privire la viitorul imediat al UE nu face decat sa se adanceasca. Furtuna perfecta de crestere a preturilor, lanturi de aprovizionare constranse si decelerare economica alimenteaza temerile de stagnare si de oprire brusca a renasterii post-coronavirus.
“Europa intra intr-o faza dificila. Ne vom confrunta, pe termen scurt, cu o inflatie mai mare si cu o crestere mai lenta. Exista o incertitudine considerabila cu privire la cat de mari vor fi aceste efecte si cat de mult vor dura”, a declarat presedintele BCE. Cu cat razboiul dureaza mai mult, cu atat costurile vor fi probabil mai mari.
Circumstantele extreme pun institutiile UE si guvernele nationale sub o presiune enorma pentru a oferi solutii rapide si tangibile pentru lucratori si intreprinderi.
A fost una dintre cele mai afectate de criza puterii de luni de zile, inflatia atingand 9,8% in martie. Inrautatirea situatiei a determinat sectorul transporturilor sa organizeze o greva de 20 de zile, care a facut ca multe supermarketuri si fabrici sa ramana fara provizii.
Dar, in timp ce factorii de decizie se grabesc sa ofere masuri de ajutor, evolutia dramatica a razboiului creste solicitarile pentru sanctiuni mai dure impotriva Moscovei. Noile rapoarte despre asasinate fara discernamant din Bucha, o suburbie la nord-vest de Kiev, au readus in discutie potentialul embargo asupra importurilor de energie din Rusia, o propunere drastica care ar arunca blocul intr-un haos economic suplimentar.
Germania, o tara puternic dependenta de energia rusa, este printre cele mai reticente tari in a face un pas atat de radical, temandu-se ca socul ar fi prea intens pentru ca industria sa sa poata face fata. BMW, Mercedes si Volkswagen se lupta cu efectele de unda ale conflictului.
„Industria germana vede riscul ca companiile sa se confrunte cu dificultati existentiale din cauza preturilor la energie sau din cauza opririi rusesti a exporturilor de materii prime energetice”, a declarat directorul general al federatiei industriilor germane.
Deja, unele companii consumatoare de energie sunt fortate sa reduca productia din cauza costurilor exorbitante cu gaz si electricitate.
Tara, puterea economica a Europei, este acum in pragul unui risc „substantial” de recesiune, a avertizat Consiliul guvernamental de consilieri economici . Grupul si-a redus previziunile de crestere pentru 2022 de la 4,6% la 1,8%, observand ca nivelurile pre-pandemie nu vor fi atinse inainte de al treilea trimestru al anului.
In Lituania, tara UE cu cea mai mare rata a inflatiei (15,5% in martie), intreprinderile se lupta sa evite o pierdere a competitivitatii, pe masura ce materiile prime din Ucraina, Rusia si Belarus dispar, iar alternativele din diferite origini aduc costuri suplimentare.
Invazia Ucrainei de catre Rusia va adauga mai mult combustibil focului de inflatie deja in flacari, iar acel foc de taba ar putea arde intreaga crestere economica a Lituaniei in 2022.
Cresterea preturilor la energie a avut un impact major asupra industriei. Pe langa tendinta de crestere a preturilor marfurilor, impactul cresterii resurselor asupra companiilor devine greu de compensat.
Umbra lunga a stagflatiei
Intorsatura sumbra a evenimentelor din ultima luna a ridicat inevitabil spectrul mult de temut al stagflatiei, o perioada caracterizata de stagnare economica, inflatie ridicata si somaj ridicat.
Termenul de stagflatie a fost inventat in anii 1970, cand tarile producatoare de petrol au proclamat un embargo petrolier in urma razboiului de Yom Kippur si a provocat o crestere extraordinara a costurilor de productie. Miscarea a dus la un „soc petrolier” care a combinat cresterea inflatiei cu declinul economic.
Convergenta a fost vazuta atunci ca o ciudatenie: cand economia incetineste, somajul creste si cererea de consum scade, scazand preturile, nu crescand.
Cincizeci de ani mai tarziu, o noua criza energetica ameninta sa revigoreze stagflatia, chiar daca temporar.
Acesta este un cosmar pentru ca ai o crestere negativa, dar, in acelasi timp, o inflatie mare. Asa ca ar trebui sa cresti dobanzile pentru a combate inflatia ridicata. Dar, in acelasi timp, ar trebui sa tii politica monetara foarte relaxata pentru ca economia merge prost.
Pentru moment, preturile la energie vor ramane destul de ridicate, avand in vedere incertitudinea aprovizionarii din Rusia. Exista un fel de „prima de razboi” atat in pretul gazelor naturale, cat si in pretul petrolului, care va ramane parte din pret atata timp cat acest razboi dureaza. Si nu avem nicio idee cat va dura.
Este de asteptat ca BCE sa incheie programul sau de relaxare cantitativa din perioada pandemiei in vara si sa aprobe prima majorare a ratelor dobanzilor in al patrulea trimestru al acestui an, desi cele mai recente date economice ar putea influenta calendarul. Datele primite nu indica un risc semnificativ de stagflatie.
Proiectiile noastre de referinta, care includ o evaluare timpurie a impactului razboiului, nu prevad o recesiune, avand in vedere piata puternica a fortei de munca a zonei euro si pandemia care se estompeaza.
Lagarde a mentionat ca BCE gestioneaza in prezent trei scenarii pentru 2022: normal (crestere de 3,7%), advers (2,5%) si sever (2,3%). Un purtator de cuvant al BCE a declarat ca previziunile au fost facute la inceputul lunii martie, la inceputul invaziei, iar institutia isi va revizui estimarile in iunie, cand analistii spera sa aiba o imagine mai clara a consecintelor razboiului si a traiectoriei preturilor gazelor.
Energia, insa, nu este singura durere de cap care afecteaza consumatorii: inflatia urmeaza sa fie alimentata de o criza alimentara iminenta la scara globala. Ucraina si Rusia sunt considerate cosurile de paine ale lumii, producand aproximativ 30% din marfuri alimentare, cum ar fi graul si porumbul.
Seful Programului Alimentar Mondial al ONU, a declarat ca conflictul va crea „o catastrofa peste o catastrofa” si ar putea declansa cea mai grava criza alimentara globala de la al Doilea Razboi Mondial.
La Bruxelles, oficialii UE au incercat sa-i asigure pe cetateni ca aprovizionarea cu alimente este garantata, dar ca sunt necesare raspunsuri pe termen mediu pentru a evita penuria. Datele privind inflatia din martie sugereaza o tendinta ascendenta: alimentele, alcoolul si tutunul au crescut cu 5% anual, fata de 4,2% in februarie. Alimentele neprocesate au crescut cu 7,8%, scapate de factorii sezonieri si de costurile mai mari pentru transport si ingrasaminte.
In total, criza alimentara, criza puterii, colapsul lanturilor de aprovizionare si perturbarea generala a comertului precipitata de razboiul din Ucraina prefigureaza o cale lunga si anevoioasa pentru economia europeana, unde inflatia ridicata nu mai este o dilema temporara, asa cum multi anticipasera inainte. invazia si, in schimb, devine o provocare pe termen lung, impingand tinta de 2% a BCE intr-un viitor incert, indepartat.
Trebuie sa luam in considerare, de asemenea, ca vom avea unele efecte de runda a doua acum, cand preturile la energie si alimente sunt ridicate. La sfarsitul zilei, asta ar putea aparea si la alte preturi. Preturile ridicate la energie vor face si alte bunurile si serviciile sunt mai scumpe, anterior descrisese razboiul din Ucraina drept „mai mult un schimbator de joc decat COVID-19.
Per total, sa presupunem ca scaderea inflatiei va fi un proces foarte lent. Probabil ca va trebui sa asteptam pana in a doua jumatate a anului 2023 inainte de a putea vorbi din nou despre rate mai normale ale inflatiei.