Razboiul este oficial pe agenda Germaniei. Prevenirea ei, adica si apararea tarii in timpul uneia, daca s-a intamplat vreodata. Dar intr-o natiune bantuita de fantomele militariste ale trecutului sau, cererea recenta a ministrului apararii Boris Pistorius ca germanii sa se pregateasca pentru posibilitatea unui razboi real a fost inca un soc.
Din punct de vedere semantic, adjectivul „kriegstuchtig”, prezentat pentru prima data de ministru intr-un interviu din octombrie acordat postului de televiziune german ZDF, traieste undeva intre a deveni „capabil de razboi” si „competent in razboi”, nuante garantate pentru a-i face pe germani incomozi. Formal, acum face parte din nomenclatura ministerului care alcatuieste cele mai recente indrumari scrise pentru viitorul fortelor armate ale Germaniei.
Criticii au preluat rapid termenul, interpretandu-l ca un bellicist sau deplangand lipsa unui focus defensiv mai pronuntat. Dar ceea ce a devenit clar este ca luptele din Ucraina si Fasia Gaza, combinate cu viitoarele alegeri prezidentiale din SUA, ar putea defini traiectoria Europei, indiferent de cearta semantica despre ceea ce este sau nu este razboi.
Defense News a intrebat analistii europeni despre ce va rezerva anul 2024 pentru continent. In interviuri a fost omniprezent un sentiment de urgenta in fata asaltului Rusiei asupra Ucrainei si a consecintelor asupra continentului. Dezvoltarea intarziata, dar acum masiva, a industriei sale de armament a Rusiei ii face pe experti ingrijorati de masina de razboi a presedintelui Vladimir Putin va fi declansata de vecinii sai mult dupa incetarea luptei de acolo.
„Astazi suntem intr-o situatie in care trebuie sa luam decizii reale, nu sa discutam despre necesitatea luarii deciziilor”, le-a spus Hanno Pevkur, ministrul apararii al Estoniei, colegilor sai la o intalnire din noiembrie la Bruxelles.
A trece peste?
Desi Uniunea Europeana are de multa vreme o agenda de aparare, ea s-a straduit sa indeplineasca o conditie prealabila cheie: un sentiment de unitate intre membrii sai in problemele de razboi si pace, tinute impreuna printr-o perceptie comuna a amenintarii.
Mecanisme precum Fondul european de aparare sau initiativa de securitate permanenta a cooperarii structurate au scopul de a unge rotile cooperarii in domeniul apararii dintre tarile membre, sperand ca anii petrecuti in proiecte de dezvoltare cooperativa stimuleaza un sentiment de proprietate comuna.
Dar, in general, ideea ca exista o mentalitate militara unificata in UE este „foarte indoielnica”, multe tari considerand apararea europeana in primul rand o chestiune pentru NATO si, prin urmare, pentru Statele Unite, a declarat Yannick Queau, directorul Centrului de la Bruxelles. think tank-ul bazat pe GRIP.
In acest sens, apasarea unui spirit de aparare asupra unei organizatii modelate pentru maximizarea potentialului pe timp de pace poate fi in cele din urma o punte prea departe, au spus alti analisti.
„Eterogenitatea nu va face decat sa creasca”, a spus Christian Molling, director adjunct al Institutului de Cercetare al Consiliului German pentru Relatii Externe din Berlin. El a subliniat o runda viitoare de extindere a UE, inclusiv Ucraina solicitanta, care ar extinde si mai mult obiectivele comune de aparare.
Genele blocului sunt cele ale unui administrator institutional – eficient in reglementarea pietelor sau in rezolvarea crizelor de sanatate si energie, dar nu si in organizarea unei aparari comune, potrivit lui Molling. „Poate va trebui sa ne luam ramas bun de la ideea UE ca actor in aparare.”
Lucio Caracciolo, editorul publicatiei italiene de geopolitica Limes, a sustinut ca nu are niciun rost ca Europa sa apara ca un jucator unit pe scena mondiala.
„Este imposibil – Europa nu este un jucator geopolitic; sunt prea multe interese diferite in joc”, a spus el. „In timp ce Tarile Baltice, Scandinavia si Polonia sunt ostile Rusiei, Germania va dori sa reconstruiasca conducta Nord Stream 2 catre Rusia in momentul in care va exista incetarea focului” in Ucraina, a adaugat el.
Exploziile au deteriorat conducta de gaz care leaga Rusia si Germania in septembrie 2022.
Asteptari mari
Franta si Germania vor trebui sa inregistreze progrese semnificative in 2024 cu proiectele lor de aparare pentru a respecta promisiunea ca aliatii apropiati europeni isi pot transpune bunavointa in arme – desi ar dura aproape doua decenii, au spus analistii.
Pe masa sunt o suita de armament aerian din a sasea generatie numita Future Combat Air System, sau FCAS, si un nou tanc numit Main Ground Combat System. Ambii au istorii subrede, deoarece liderii de la Berlin si Paris si-au vazut ambitiile politice de armament de noua generatie, realizate in Europa de doua natiuni lider, retinute de lupte interioare industriale.
„Ar fi bine daca putem pune capat acestei lobby-uri dus-intors despre daca vom merge sau nu mai departe cu proiectul”, a spus Queau, referindu-se la stirile periodice despre unul sau altul partener care se gandeste sa o renunte. „Trebuie sa existe un angajament politic mai clar declarat la [un] nivel foarte inalt.”
Dar fara o astfel de decizie in 2024, „vom ramane mai in urma”, a adaugat el.
Tandemul franco-german nu a reusit sa aprinda nicio scanteie, iar razboiul Rusiei in Ucraina, in mod paradoxal, a absorbit mult oxigen din eforturile de a promova cooperarea in aparare.
„Cooperarea franco-germana este blocata de cativa ani”, a spus Helene Masson, cercetator senior la Fundatia pentru Cercetare Strategica din Paris. „In acelasi timp, razboiul din Ucraina a condus la o mai mare cooperare bilaterala si multilaterala intre tarile care impartasesc provocarile de securitate si sprijina Ucraina”, Polonia fiind „deosebit de activa” in construirea unei retele de parteneri in aparare si armament.
In plus, membrii UE care cauta legaturi mai stranse cu Marea Britanie, care nu mai este in Uniune, si cu Statele Unite, sunt deja obisnuiti sa construiasca un mozaic de initiative bilaterale si multilaterale in afara canalelor blocului.
„Drumul atlantismului este predominant”, a spus Masson. „Acest mediu face ca [parteneriatul] franco-german sa fie din ce in ce mai dificil de sustinut.”
„Cele doua tari sunt parteneri, cu siguranta, dar sunt si concurenti in numeroase domenii, ceea ce face situatia mai complexa”, a adaugat ea. „Fiecare cauta sa-si consolideze pozitia prin cooperare: Franta in segmentul avioanelor de lupta, Germania in domeniul armamentului terestre.”
Wildcard SUA
Dupa ce s-a sprijinit de zeci de ani pe SUA pentru garantii de securitate, Europa s-ar putea sa-si gaseasca mai putini prieteni la Washington, daca fostul presedinte Donald Trump va fi reales anul viitor si va pune in aplicare brandul sau de izolationism.
Desi alegerile nu au loc pana in 5 noiembrie 2024, iar Trump are ample probleme juridice care ar putea crea o lupta dificila in cursa prezidentiala, sondajele il arata ca fiind candidatul republican prezumtiv care sa se opuna presedintelui in exercitiu Joe Biden.
Avand in vedere dispretul lui Trump fata de NATO si, in special, pentru Europa, o victorie a lui Trump ar putea schimba calculul de securitate al continentului. El a amenintat la summitul aliantei din 2018 de la Bruxelles ca se va retrage din NATO din cauza cheltuielilor europene intarziate pentru aparare si, de atunci, si-a facut planuri sa le duca la bun sfarsit daca va avea sansa, a raportat Rolling Stone in octombrie.
Intre timp, parlamentarii americani au propus in vara o legislatie care ar ingreuna ca un presedinte sa scoata tara din alianta, necesitand o majoritate de doua treimi in Senat. Masura face acum parte din negocierile conferintei dintre ambele camere ale Congresului.
In special, in 2018, expertii au subliniat ca mecanica americana de retragere ar putea sa nu conteze: daca adversarii au motive sa creada ca un comandant sef al SUA se va clatina cu angajamentul NATO de asistenta reciproca, apetitul lor pentru aventurism militar ar creste exponential.
Intr-adevar, unii din Europa spun ca revenirea lui Trump in functie ar putea fi singurul lucru capabil sa catalizeze ambitiile de aparare ale Europei.
Yohann Michel, un analist de cercetare din Berlin la Institutul International pentru Studii Strategice, a spus ca proiectele de aparare de mare amploare ar putea vedea un impuls.
„Programul de lupta franco-german FCAS si programul european de tancuri de lupta principale au fost ambele stimulate de primul mandat al lui Trump si s-ar putea consolida si intari daca acesta se intoarce”, a spus el. „Trump ar face UE sa se confrunte cu alegeri grele, dar intrebarea este: va avea mijloacele pentru a face acele alegeri daca inca nu avem suficienta munitie pentru a furniza Ucraina sau noi insine?”
Gaspard Schnitzler, cercetator senior la Institutul Francez pentru Afaceri Internationale si Strategice din Paris, a fost de acord.
„Din punct de vedere cinic”, o realegere a lui Trump ar fi un lucru bun pentru apararea europeana, tarile care nu mai pot conta pe ajutorul SUA, fiind fortate sa consolideze apararea UE, a spus el.
Dick Zandee, un analist al apararii la Institutul Clingendael, cu sediul in Haga, a spus ca nu va fi prea mult o idee buna.
„Nu sunt sigur ca, chiar daca presiunea este atat de mare, vom putea sa ne rezolvam problemele. Si este un tip care urmareste la Moscova si va folosi fiecare situatie pentru a ne testa”, a spus el, referindu-se la presedintele rus Putin.
Aparare pe baza de plante
Orchestrarea unei intensificari a productiei de munitie – atat pentru Ucraina, cat si pentru membrii UE – poate fi cea mai buna speranta a blocului in a-si gasi in timp ritmul de aparare, au spus analistii.
Desi rata de productie pentru materiale precum obuzele de artilerie de 155 mm si cartusele de mortar este in urma, companiile intentioneaza sa-si extinda productia, precum si sa construiasca sau sa reporneasca fabrici de productie. Procesul este de asteptat sa dureze ani, dar cel putin lista de lucruri de facut este clar definita, potrivit expertilor.
„Munitia este intr-adevar o constrangere cheie pentru multe armate europene”, a spus Ed Arnold, cercetator pentru securitate europeana la Royal United Services Institute din Londra. „Nu avem suficienta munitie. Asa ca uitati de utilizarea finala a misiunii pe care ar putea fi aceasta si ce vrem sa facem cu ea. Trebuie sa existe mai intai pe rafturi. Este destul de scump initial, pentru a redeschide liniile de productie.”
„Dar nu exista o alternativa reala”, a adaugat el.
Estimarile din Europa variaza in functie de numarul de ani necesari Rusiei pentru a-si reconstitui fortele dupa incheierea razboiului din Ucraina. In timp ce serviciile de informatii estoniene estimeaza patru ani, Arnold se asteapta sa fie de cel putin un deceniu.
„Asa ca europenii au putin timp, dar avand in vedere cat dureaza toate aceste lucruri, de fapt nu este mult”, a spus el.
O estimare a Consiliului German pentru Relatii Externe stabileste orizontul de timp undeva intre sase si 10 ani.
Potrivit lui Molling, unul dintre analistii think tank-ului, guvernele europene ar trebui sa acorde prioritate productiei de echipamente testate si adevarate in detrimentul unor programe grele de dezvoltare. Stocurile in masa, a spus el, este noul criteriu de descurajare.
Dar blocajele raman. De exemplu, intreaga industrie se confrunta cu o penurie de materii prime si componente, sectorul aeronautic european fiind nevoit sa inlocuiasca Rusia ca furnizor de 40% din titanul sau, potrivit analistului francez Schnitzler.
O strategie UE pentru industria de aparare, programata initial pentru noiembrie, a fost impinsa pana in primul trimestru din 2024, „dar amanata dintr-un motiv intemeiat”, a spus Schnitzler. Comisia Europeana va folosi timpul pentru consultarea cu statele membre, industria si grupurile de reflectie pentru a ajunge la o propunere de consens, a explicat el.
Pe fondul urgentei strategice, procesul este inca plin de drame politice. „Comisia merge pe coji de oua, deoarece unele state membre considera ca isi depaseste puterile”, a spus Schnitzler.